Tot mai greu este genunchiul să-l pui jos...
Ne despart atâtea lucruri de Hristos...
N-avem drag pentru Scriptură niciun pic;
Pierdem vremea doar cu lucruri de nimic.

Suntem seci. . și tot pe alții vina dăm;
Alte sfaturi sau păreri nu suportăm;
Am uitat și nu mai vrem și nu mai știm
Să ne doară, să ne pese, să iubim...

Tot ce facem se centrează doar pe noi,
Nu vedem că zilnic suntem tot mai goi...
Nu mai luăm aminte la niciun semnal,
Ne gândim la moarte superficial.

Nu ne mai interesează ce e sfânt,
Nu mai suntem oameni de cuvânt,
Ne-am stricat la minte și în caracter;
Am ajuns străini de Dumnezeu și cer.

Este presiune foarte mare, da.
Posibilități ce nu au fost cândva;
Omul n-o ia razna când îi merge rău
Ca atunci când râde în confortul său.

Deși-n multe-aspecte ne e mai ușor
Ca celor ce-au tras în veacul anterior,
Suntem tot mai singuri și nefericiți,
Mai pretențioși și mai nemulțumiți.

Cine, când și cum ne va putea schimba?
Ah, să nu ne frângă în mânia Sa...
Hai, de bună voie să ne revenim,
Pentru El, și pentru ceilalți să trăim.

Amin.

31 august 2024